Stăteam aseară la Turabo cafe cu o prietenă. A apărut şi Alexandru. Acum, ce să spun, oferta feminină din locaţie era generoasă. E adevărat, nu erau fetele de rasă “mall”, erau parcă mai “stilate”, iPhone-ul era un must have, iar dacă nu era sus numitul gadget, era prezent HTC Diamond pe masă, ţigări subţiri cu filtru alb, ce mai tura vura, fetele erau pregătite întocmai pentru o cafea liniştită la Turabo, în centru.
Pe la şase şi un pic prietena mea pleacă, iar eu cu Alex ne apucăm să studiem partenerele de cafenea. Bineînţeles nu pentru că nu am fi avut ce dialoga, însă eram şi noi curioşi ce se mai poartă. Ca două babe. La un anumit moment dat apare o tipă, de vreo 25 de ani. Pantalon mulat, şapcă stil gavroche pe cap, pantof cu toc de 10-12 centrimetri. Se aşează la masa de lângă, unde era un domn la vreo 45 de ani, cu un subnotebook, care stătea pe messenger cu cineva.
Ştiu că sunteţi curioşi, şi eu eram însă n-am bătut până acolo. Se aşează la masa domnului şi-i spune, suficient de tare ca „Sorry, I delay”. Mai departe nu am auzit şi nici nu ne-am forţat pentru că nu e frumos să tragi cu urechea. Una peste alta eu şi Alex am început să vorbim de ale noastre, am lăsat lumea în pace să-şi bea liniştită cafeluţele. Mai trece un timp, tipul de lângă noi pleacă, tipa cu şapcă rămâne singură. Stă ea un pic şi scoate din poşetă o carte şi începe să citească. Eu şi Alex…pauză totală. Ne dăm coate, ne facem atenţi unul pe altul, dăm aprobator prin cap. Măi, nu ştie ea engleză, însă de cultura literară se ocupă. Frumos, citeşte la cafea. Oricum, în ochii mei a crescut brusc.
Mai stăm noi un pic, ne pregăteam de plecare, când o auzim pe domnişoară cerând ospătarului un pix şi o hârtie. Deja nu mai ştiam ce să credem. Fata, în afară de faptul că citea, citea cu pixul în mână. Nu ne venea să credem. Deci tipa era chiar mişto. Tot respectul.
Ne ridicăm şi ne aruncăm ochii peste notiţele fetei. Ne uitam unul la altul. Ne apucă râsul. Fufis intelectualis, reprezentanta noii rase de fete puse pe căpătuit, citea un dicţionar român-englez şi îşi scotea cuvinte. Probabil pentru întâlnirea nocturnă pe care o avea.
