Românul are cunoaşterea a priori. Iar dacă s-a născut dintr-o întâmplare nefericită fără această capacitate, românul are abilitatea de a o dobândi cu fiecare acţiune la care nu se pricepe, dar crede că stăpâneşte tainele domeniului respectiv. Aici aria lui de acoperire este foarte largă, pornind de la latura profesională, până la cea personală (întotdeauna a altora, căci de, românul s-a mai născut şi lup moralist) sau la cea spirituală.
Profesional vorbind, românul se pricepe la orice meserie, emite păreri, de obicei superioare, după opinia lui mereu pertinente şi valabile. Nu contează că pregătirea formală l-a făcut economist, el inevitabil se va pricepe la relaţii publice, marketing, vânzări şi chiar la tehnologia construcţiei de maşini. Nu mai punem la socoteală faptul că expertiza sa atinge cote de înalt management în domeniile amintite. Şi asta numai pentru că el cunoaşte pe cineva care are un prieten care lucrează în domeniul respectiv.
La partea personală, abilitatea românului nu mai cunoaşte limite. Întotdeauna sfaturile lui sunt cele mai bune, pornind de la cele mai bune condiţii de acordare de credite până la costurile unei înmormântări, în special în cazul în care el nu a intrat într-o bancă sau nu a avut decedaţi în imediata apropiere. Când vine vorba de maşini sau calculatoare, timpul se opreşte. Românul este informat. El se uită la televizor la reclame şi îşi face cumpărăturile de la supermarket. Ştie ultimele promoţii din industria auto, chiar dacă suit în maşină nu face diferenţa între pedala de frână şi cea de acceleraţie, iar în materie de calculatoare este la curent cu toate noutăţile. Iar dacă îl întrebi deifrerenţa între un port USB şi unul PS2 se va uita la tine şi te va întreba câţi mega are fiecare că să poată să-ţi dea un răspuns obiectiv.
Când vine vorba de spiritualitate, eh, românul care nu are altă treabă decât să bea o bere cu băieţii la rădăcina blocului sau să îşi ia prânzul într-un centru de birouri, el este un monument de moralitate, umor şi caracter înalt. El va şti mereu cele mai bune glume, acţiunile sale vor fi vor fi demne de urmat întocmai, ca etalon al bunelor moravuri.
Din nefericire o prea mare parte a acestei naţii este aşa cum am descris mai sus. Partea rea este că astfel de oameni sunt peste tot, în toate păturile sociale şi culturale, indiferent de educaţie sau experienţă. Ne-am învăţat să facem totul pompieristic, fără bază reală, pe stilul “lasă mă că merge şi aşa”.
