Numirea unui inalt ierarh pentru Moldova Noua.
După numele de botez, Simion, s-a născut în Alba, la Stremț, la 3 aprilie 1922. Cursurile școlii primare le-a urmat în sat, iar în 1948, s-a înscris și a fost admis la Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi” de pe lângă Mănăstirea Neamț.
În decembrie 1949, cu binecuvântarea I.P.S. Antim Nica, devine frate în cadrul obștii Mănăstirii Sihastru din Vrancea. Trei luni mai târziu are loc tunderea în monahism, primind numele de Lucian. În iulie este hirotonit ierodiacon. În anul 1955 devine student al Institutului Teologic Universitar din București. După primul an de studiu se află înaintea unei deosebite oportunități, aceea de a studia la Academia Duhovnicească din Zagorsk.
Este hirotonit ieromonah în 1958 la Mănăstirea Ciolanu, pentru ca în 1960, absolvind Academia de la Zagorsk, să devină doctorand al Institutului Teologic din București și profesor al Seminarului Teologic de pe lângă Mănăstirea Cernica. La capătul acestui segment al pregătirii, se află cea dintâi provocare majoră: numirea ca superior al Așezămintelor Românești din Ierusalim și Iordan și, totodată, ca reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului – în 1963. Aici va desfășura o laborioasă misiune timp de unsprezece ani.
Se intoarce în Romania în 1974. Tot ce a invatat îl recomandă pentru ocuparea scaunului de episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Occidentală. În 1980 un nou ierarh este ales pentru Paris. Așa se face că, în vreme ce misiunea în diaspora a I.P.S. Adrian Hrițcu începe, cea a I.P.S. Lucian dobândește chip nou, în calitate de Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (cu titulatura de Făgărășanul).
Sprijinind activitatea unuia dintre arhiereii de seama ai Transilvaniei, vlădica Nicolae Mladin. În 1985, la apelul energic al celui care, în urmă cu peste trei decenii și jumătate, îi oferise binecuvântarea urmării căii monahale – I.P.S. Antim Nica – primește ascultarea de Episcop – vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. În 12 februarie 1990, are loc reînființarea Arhiepiscopiei Tomisului, iar în fruntea noii eparhii, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege, la 27 septembrie 1990, pe I.P.S. Lucian Florea.
În 2001, din motive de sănătate, se pensionează, urmașul său în jilțul arhieresc, I.P.S. Teodosie, continuându-i lucrarea. Retras în reședința arhiepiscopală, I.P.S. Lucian se mută la Domnul la 30 august 2004, lăsând în urmă o moștenire frumoasă și oferind o pildă vie de slujire a Bisericii lui Hristos, fără de oboseală, cu râvnă neostoită și întru deplină dragoste jertfelnică pentru lucrarea Evangheliei. Îşi doarme somnul de veci în pronaosul Catedralei din Constanţa.
